Mai lângă tronul Tău, Sufletul meu Se-avântă tot mereu Prin orice greu. Lumina Ta e far, Mă-ndreaptă spre liman Mai lângă tronul Tău, Sufletul meu.
Ca Iacob în pustiu Când plâng de dor, La tristu-mi căpătâi Tu Te cobori... Şi duci prin porţi cereşti, Pe aripi îngereşti, Mai lângă tronul Tău, Sufletul meu.
Oricât aş fi de rău, Tu mă iubeşti, Mă strângi la pieptul Tău Şi mă-ncălzeşti. Aşa înviorat Îndrept neîncetat Mai lângă tronul Tău, Sufletul meu.